Si acum ma gandesc la tine,dupa atata timp. Dupa cat mi`ai gresit. Acum,in drum spre locul nostru. Imi e dor de tine,imi lipsesti. Mi-ai promis de atatea ori ca nu o sa mai gresesti si tu ce ai facut? Ai gresit din nou,ca intotdeauna. Si acum,chiar nu te mai pot ierta.
Si in sfarsit am ajuns. Cei cativa pasi pe care ii aveam de parcurs mi s-au parut mile intregi. Ma asez pe bordura rece si umeda si imi aprind tigara. Trag primul fum si in minte imi apar momentele petrecute cu tine. De ce mi-ai gresit? Ti-am zis,a fost ultima oara cand te-am iertat. Si mi-ai promis,mi-ai promis. Ai stat ore intregi in fata mea cerandu-mi sa te iert si te-am iertat. Si acum? Acum te-am indepartat de frica sa nu cedez. Nu sunt proasta ta sa te iert de fiecare data,chiar daca am si eu suflet.
Mai trag un fum din tigara si tot la tine ma gandesc. Imi amintesc atunci cand am tipat la tine. Cum fumai asa nelinistit si incercai sa ma calmezi. Zadarnica incercare. Nici nu stiu de ce ai mai incercat,stiai ca nu o sa reusesti nu? Si oricum am tipat din nou,ai zis sa plec acasa si am plecat plina de nervi si cu lacrimi in ochi. Probabil atunci ai vazut si tu cat e de geu sa te lase cineva singur,in mijlocul strazii.Iti aduci aminte cand ai plecat si m-ai lasat singura pe banca? Si de ce? Dintr-o prostie,dintr-o gluma de tot rasul. Si totusi ai plecat. Toata iubirea ce o simteai pentru mine nu ti-a ucis orgoliul acela nemilos si nemarginit,exact ca si al meu. Iti aduci aminte cand am plans unul in bratele celuilalt? Eram distrusi,la fel cum sunt eu acum. Stiam ca ne vom desparti pe vecie. Stiai ca voi pleca. Si totusi,lacrimile ne-au fost recompensate cu bucuria imensa cand am aflat ca nu voi mai pleca, ca nu te voi parasi. Chiar daca.. tu m-ai parasit pe mine de atatea ori,m-ai abandonat. Mai stii cand imi zambeai? Erai asa dulce in razele soarelui care iti mangaiau delicat pielea. Erai asa de perfect,poate prea perfect pentru mine. Poate ca asta a fost de fapt problema tot timpul si noi nu ne-am dat seama;eu cel putin,nu mi-am dat seama.Mai stii perioadele acelea urate cand eram certati si nu ne salutam. Urat din partea noastra. Ne comportam ca doi copii,de fapt,chiar asta suntem,doi copii.Stii? Si copii au sentimente,vointa,orgoliu,ambitie..Si copii pot sa urasca dar si sa iubeasca neconditionat si irevocabil,asa cum te-am iubit eu pe tine. Ca tot veni vorba de asta,poate ca ti-ai dat seama,dar..mi-a inghetat inima. Si nici nu stiu de ce stau aici si trag din tigara ca tampita gandindu-ma la tine,la noi. Nu vreau sa mi se reaprinda sentimentele,chiar nu vreau. Nu ar avea rost sa te iert si tu sa gresesti din nou ca intotdeauna. Si chiar daca as vrea,nu as putea. Siroaie de lacrimi incep sa-mi curga din ochi. Ce idioata sunt.Imi sterg lacrimile,termin tigara,o arunc si ma ridic. Ma mai uit o data la bordura aia,bordura pe care stateam noi. Cuprinsa de vise si amintiri intorc spatele si plec. Pasesc incet inspre casa cu capul in pamant. Parca aud pasi. Ridic capul incet si raman uluita de ceea ce vad. Inima incepe sa-mi bata tare,parca ar vrea sa iasa din piept si sa alerge spre tine. Da,esti chiar tu. Chipul acela inconfundabil. Ajungi la cativa centimetri de mine si zici un "buna", eu te prives cu ochii goi,asa cum te-am privit si ultima oara cand te-am vazut si zic si eu un "buna" sec,scurt. Te uiti la mine cu ochii aceia verzi-caprui ca ai mei. Ciudat,te uiti la fel ca intotdeauna.Desi totul nu a durat decat cateva secunde,mie mi s-a parut o vesnicie.As fi vrut sa te opresc,sa-ti spun atatea lucruri,dar ma razgandesc. Nu are rost. Trec mai departe si atat. Lacrimile incep sa curga siroaie pe obraji. Incep sa alerg. Acel "buna" a fost un fel de adio. De azi nu voi mai iesi acolo,pe bordura noastra,nu ma voi mai gandi la tine,nu voi mai cauta ca disperata poze cu noi. Nimic.
Azi,19 noiembrie 2010.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu