vineri, 19 noiembrie 2010

Azi..Ti-am spus adio.

Si acum ma gandesc la tine,dupa atata timp. Dupa cat mi`ai gresit. Acum,in drum spre locul nostru. Imi e dor de tine,imi lipsesti. Mi-ai promis de atatea ori ca nu o sa mai gresesti si tu ce ai facut? Ai gresit din nou,ca intotdeauna. Si acum,chiar nu te mai pot ierta.
Si in sfarsit am ajuns. Cei cativa pasi pe care ii aveam de parcurs mi s-au parut mile intregi. Ma asez pe bordura rece si umeda si imi aprind tigara. Trag primul fum si in minte imi apar momentele petrecute cu tine. De ce mi-ai gresit? Ti-am zis,a fost ultima oara cand te-am iertat. Si mi-ai promis,mi-ai promis. Ai stat ore intregi in fata mea cerandu-mi sa te iert si te-am iertat. Si acum? Acum te-am indepartat de frica sa nu cedez. Nu sunt proasta ta sa te iert de fiecare data,chiar daca am si eu suflet.
Mai trag un fum din tigara si tot la tine ma gandesc. Imi amintesc atunci cand am tipat la tine. Cum fumai asa nelinistit si incercai sa ma calmezi. Zadarnica incercare. Nici nu stiu de ce ai mai incercat,stiai ca nu o sa reusesti nu? Si oricum am tipat din nou,ai zis sa plec acasa si am plecat plina de nervi si cu lacrimi in ochi. Probabil atunci ai vazut si tu cat e de geu sa te lase cineva singur,in mijlocul strazii.Iti aduci aminte cand ai plecat si m-ai lasat singura pe banca? Si de ce? Dintr-o prostie,dintr-o gluma de tot rasul. Si totusi ai plecat. Toata iubirea ce o simteai pentru mine nu ti-a ucis orgoliul acela nemilos si nemarginit,exact ca si al meu. Iti aduci aminte cand am plans unul in bratele celuilalt? Eram distrusi,la fel cum sunt eu acum. Stiam ca ne vom desparti pe vecie. Stiai ca voi pleca. Si totusi,lacrimile ne-au fost recompensate cu bucuria imensa cand am aflat ca nu voi mai pleca, ca nu te voi parasi. Chiar daca.. tu m-ai parasit pe mine de atatea ori,m-ai abandonat. Mai stii cand imi zambeai? Erai asa dulce in razele soarelui care iti mangaiau delicat pielea. Erai asa de perfect,poate prea perfect pentru mine. Poate ca asta a fost de fapt problema tot timpul si noi nu ne-am dat seama;eu cel putin,nu mi-am dat seama.Mai stii perioadele acelea urate cand eram certati si nu ne salutam. Urat din partea noastra. Ne comportam ca doi copii,de fapt,chiar asta suntem,doi copii.Stii? Si copii au sentimente,vointa,orgoliu,ambitie..Si copii pot sa urasca dar si sa iubeasca neconditionat si irevocabil,asa cum te-am iubit eu pe tine. Ca tot veni vorba de asta,poate ca ti-ai dat seama,dar..mi-a inghetat inima. Si nici nu stiu de ce stau aici si trag din tigara ca tampita gandindu-ma la tine,la noi. Nu vreau sa mi se reaprinda sentimentele,chiar nu vreau. Nu ar avea rost sa te iert si tu sa gresesti din nou ca intotdeauna. Si chiar daca as vrea,nu as putea. Siroaie de lacrimi incep sa-mi curga din ochi. Ce idioata sunt.Imi sterg lacrimile,termin tigara,o arunc si ma ridic. Ma mai uit o data la bordura aia,bordura pe care stateam noi. Cuprinsa de vise si amintiri intorc spatele si plec. Pasesc incet inspre casa cu capul in pamant. Parca aud pasi. Ridic capul incet si raman uluita de ceea ce vad. Inima incepe sa-mi bata tare,parca ar vrea sa iasa din piept si sa alerge spre tine. Da,esti chiar tu. Chipul acela inconfundabil. Ajungi la cativa centimetri de mine si zici un "buna", eu te prives cu ochii goi,asa cum te-am privit si ultima oara cand te-am vazut si zic si eu un "buna" sec,scurt. Te uiti la mine cu ochii aceia verzi-caprui ca ai mei. Ciudat,te uiti la fel ca intotdeauna.Desi totul nu a durat decat cateva secunde,mie mi s-a parut o vesnicie.As fi vrut sa te opresc,sa-ti spun atatea lucruri,dar ma razgandesc. Nu are rost. Trec mai departe si atat. Lacrimile incep sa curga siroaie pe obraji. Incep sa alerg. Acel "buna" a fost un fel de adio. De azi nu voi mai iesi acolo,pe bordura noastra,nu ma voi mai gandi la tine,nu voi mai cauta ca disperata poze cu noi. Nimic.
Azi,19 noiembrie 2010.

luni, 8 noiembrie 2010

De ce?

De ce mai dezgrop amintirile acum?
De ce ma intorc din drum?
De ce oare ma doare?
De ce distanta e asa de mare?
De ce oare imi lipsesti?
De ce nu stiu daca ma mai iubesti?
De ce nu te pot uita?
De ce din inima nu te pot alunga?
De ce ma uit la cadoul de la tine?
De ce nu imi e deloc bine?
De ce umbra ta ma urmareste?
De ce amintirea nu ma paraseste?
De ce mai traiesc daca am inima ravasita?
De ce mai continui daca trec printr-o situatie cumplita?
De ce sunt pustie?
De ce oare m-am trezit ca dintr-o reverie?
De ce te-am alungat?
De ce nicio sansa nu ti-am mai dat?
De ce am orgoliu inainte de toate?
De ce eram indiferenta peste poate?
De ce sunt asa?
De ce plang in perna mea?
De ce nu-mi arat suferinta?
De ce arat numai rea-vointa?
De ce arat numai sentimentele urate?
De ce sunt atat de multe?
De ce mi-ai gresit?
De ce m-ai chinuit?
De ce plang acum?
De ce dracu sentimentele-n balanta imi pun?
De ce imi adun gandurile toate?
De ce,acum in miez de noapte,cand tu esti departe?
De ce nu ma pot stapani?
De ce nu pot adormi?
De ce ma gandesc la tine?
De ce scriu versuri pe hartie?
De ce mai visez la viitorul ce era pentru noi?
De ce vreau sa dau timpul inapoi?
De ce mai vreau sa fim iar impreuna?
De ce imi amintesc iar de inima aia buna?
De ce inima mea e inca la tine?
De ce nu stiu nimic de tine?
De ce vreau sa fim doar noi pana la capat de lume?
De ce gandurile mele nu-ti pot spune?
De ce m-ai cautat?
De ce te-am indepartat?
De ce nu pot sa te iert?
De ce in fiecare zi ma cert?
De ce ascult melodii care sa-mi aminteasca de noi?
De ce dracu te mai vreau inapoi?
De ce nu sunt in stare sa sterg si ultima noastra poza?
De ce inca o mai am,bine ascunsa?
De ce?
De ce?
De ce?
De ce te astept plangand?
De ce ma imaginez in bratele tale sarind?
De ce durerea e prea mare?
De ce inca ma doare?
De ce se spune ca daca iubesti,ierti dar eu nu pot?
De ce pt durere nu exista niciun antidot?
De ce ai fost prima mea iubire?
De ce totul a ramas o amintire?



Si pana la urma.. de ce prefer sa traies fara tine?
De ce nu te iert daca esti o parte din mine?

luni, 18 octombrie 2010

O poveste de dragoste...

Pufuletii

Intr-o zi,ea era vesela ca de obicei
Nu stia ce sa faca,avea prea multe idei.
S-a gandit muult cu prietenele sale..
Stia ! Trebuia sa puna ceva la cale.
S-au gandit,la intamplare,sa sune.
Si au sunat foarte multa lume.
A format un numar necunoscut..
Si uite asa,totul a inceput ! :x

Au inceput usor..
Intr`un mod atragator.
Au vorbit mult si bine.
Nici el,nici ea nu stiau daca va tine.
S'au intalnit si au vorbit..
Ea deja simtea ca s'a indragostit :x
Desi stia,distanta era prea mare..
Stia..viata o pune la incercare.
Cand s`au despartit..
Ea din prima clipa a suferit.
Tot impreuna au ramas :x
Si au inaintat,pas cu pas.
Dupa catva timp si-au spus primul "te iubesc"
Si.. "sper sa nu te dezamagesc"
Era totul divin.
Ca intr-o lume,fara pic de chin :)

Lumea era impotriva lor.
Toti ziceau:"asta e ca un televizor alb-negru fara color"
Ei au avut incredere chiar daca distanta era mare.
Stiau,dupa furtuna,intotdeauna vine soare.
Uite,soarele a aparut.
Si neincrederea,a disparut :)
Acum duc o viatza buna :x
Si stiu,intotdeauna vor fi impreuna :x
Distanta nu mai exista.
Acum,e o lume distinsa.
Petse toate au trecut cu capul sus.
Se au unul pe altul si asta e mai presus.

Au un viitor impreuna.
Intr`o lumina foarte buna !



Melek&Puf.

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Atat.

O veche amintire..si atat.

Nu voi rupe pozele in care stateam imbratisati..
Nu imi mai e dor de baiatul pe care il iubeam.

Esti doar o veche amintire. O amintire careia nu-i mai dau aceeasi importanta ca acum ceva timp.
Pur si simplu nu te mai am in suflet. Nu iti vine sa crezi nu-i asa? Pacat. Tu m-ai facut sa nu mai simt nimic pentru tine. Pardon,rectific,pentru tine simt decat o scarba imensa. Ti-ai dat arama pe fata. Mi-ai dovedit cum esti tu de fapt.Pacat,mare pacat. Chiar te iubeam,dar cum spune mami,nu ma meriti.
Stii si tu cum eram pentru tine. Orice mi-ai facut,te-am iertat. Pana..am deschis ochii. M-am certat cu toti pentru tine.Uram persoanele cele mai dragi mie,numai din cauza ta.
De cate ori ne certam,ma vedeai plecand cu ochii goi,dar..erai prea mandru sa ma intorci inapoi.
Acum cauti pozele,sa`ti aduca aminte de noi. Iti pare rau..poate si mie..dar nu te mai vreau inapoi.
Viata langa tine era roz,dar fara tine e multicolora :x
Am inceput o viata noua,chiar daca am avut inima rupta in doua.Am trecut peste tot si sincer,imi e mai bine.
Poate iti e dor de mine,poate inca te gandesti la noi,la ce ne-a unit odata. Asta e. Sincer,nu ma mai intereseaza. M-ai pierdut. Resemneaza-te. Pentru mine..esti doar o amintire. Si nu o amintire dureroasa sau frumoasa. Pur si simplu o amintire fara niciun sentiment. Amintirea primului baiat pe care l-am iubit. Atat.

Simplu.

Un simplu Adio...

Azi..e doar o alta zi.
Realizez..visele nu se pot implini.
Am trecut peste tot ca sa fie bine.
Dar..nimic nu conteaza la tine.
Aceleasi reprosuri aud mereu
Te comporti de parca ai fi  Dumnezeu.
De inima mea s-a ales prafu'.
Sufletul,s-a dus dracu'.
Nu mai pot continua asa.
Nu mai este cum era.
Nu ai putut sa renunti la orgoliu si mandrie..
De parca ar fi fost nu stiu ce chestie.
Imi repetai ca ma iubesti..
Si ca niciodata tu nu o sa ma parasesti..
Din atitudinea ta inteleg altceva...
Poate chiar ti-ai gasit pe alta.
Prietenii tai intotdeauna au fost pe primul loc,
Acum inteleg,de mine nu ti-a pasat deloc.
Ai uitat de "sufletelul" tau?
Acum,poate e alta in locul meu.
Imi spuneai ca sunt indiferenta si rece.
Stiai..orice tampenie cu vederea iti pot trece.
Tipai la mine ca nu te iubesc..
Si chiar daca,nu ti-o dovedesc...
Fugeai repede la alta..
Ca deh,asa este soarta.
Tovarasii tai,toti stiau...
Pacat,te mai si turnau.
Toata lumea imi spune "Ma,suferi ca proasta"
Speram ca o sa pot trece si peste asta.

Imi amintesc..planuri,vorbe si iluzii pierdute.
"vom fi mereu impreuna"..vorbe marunte.
Acum..nu mai au nicio valoare...
Pe mine una..chiar ma doare.
Asta e,viata e cruda uneori.
Nu toate drumurile sunt pavate cu flori
Te iubesc,dar nu am ce-ti face.
Eu una,sincer,nu ma mai pot intoarce.

Sper sa nu uiti de tot de mine.
Macar sa-ti amintesti ca te-am iubit doar pe tine.
Stiu ca doar mie o sa-mi fie greu.
Doar eu o sa te iubesc mereu.

Sufletul se macina...durerea e prea mare.
Un simplu adio iti spun..si plec fiindca ma doare.

Te iubesc.

joi, 2 septembrie 2010

Nu mai este...

El si ea. O poveste trista.

Aceasta este..inca o poveste..
Despre o iubire ce nu mai este...
Intr-o zi de Iarna,ei s-au cunoscut.
Din primul moment,Ea l-a placut.
Era un baiat inalt,frumos si serios.
Cel mai mult ii placea ca vorbea politicos.

Ca doi copii ei prin parc se alergau..
Cu bulgarii se bateau,iar oamenii se uitau.
Fericirea era prea mare pentru ea.
Spera sa nu intervina ura.

O saptamana totul a fost frumos
Iar el..el era foarte dragastos.
Dar dupa o saptamana,totul s-a incheiat.
Din vina lui s-au certat.
Ea in fiecare noapte a regretat..
Dar pe el.. nu l-a interesat.
Era alta langa el.
Si pentru el,aia era model.
Ea mereu ii vedea la scara.
Era imposibil sa nu o doara.

Dupa un timp,ei iar au vorbit.
Dar ea,mai mult s-a chinuit.
Intr-o zi l-a prins beat la telefon.
Iar el vorbea pe un ton monoton.
I-a spus ca o iubeste..
Si ca fara ea,el nu traieste.
De atunci,iar s-au impacat.
Dar..nimic nu s-a rezolvat.
Lucrurile mergeau prost.
Ea,stia toate cuvintele urate pe derost.
Au hotarat sa se desparta.
Inima ei..inceta sa mai bata.
Au urmat momente grele..
Ea se intreba mereu "unde-i ingerul vietii mele?"

Acum,dupa mult timp trecut..
Ea tot nu si-a revenit.
A vrut sa-i spuna cat il iubeste...
Si cat de mult ii lipseste.
Credea ca poate se vor impaca..
Dar nu a fost sa fie asa.
El,e cu alta acum..
A pornit pe alt drum..
Ea a renuntat.
Si si-a dat seama ca el nu a meritat.
E doar un ratat..
Ce nu merita asteptat.


~Sfarsit~

Am scris-o cu roz pentru ca Ei ii place rozul.

miercuri, 1 septembrie 2010

Povestea lor

Povestea lor-inspirata dintr`un caz real.

El-un baiat de cartier,cu ai lui
Ea-o fata..o fata a nimanui
El avea bani,era golan,fura in fiecare seara
Ea era saraca,de la tara.

Soarta a facut sa fie internetul.
Si uite asa,au inceput cu discretul.
S-au intalnit si s-au placut.
Au inceput sa se iubeasca de la inceput.

Nimeni nu stia ce o sa fie.
Nu urma sa fie orice regie.

A fost frumos,doi ani de zile
Se iubeau,se intelegeau si le era bine.
El,a facut din ea o fata adevarata,
Nu era orice depravata.
I-a cumparat de toate:telefon,lant si cercei..
Astea l-au facut sa creasca in ochii ei.

Mama ei,vazand ca e golan,
S-a impotrivit relatiei,mai mult de un an.
Tatal ei nu zicea nimic.
Nu il interesa,nici macar un pic.

El a plecat departe.
A plecat in strainatate.
Doar ca sa-i ofere ce e mai bun.
Lumea il considera nebun.
Nu a rezistat departe de ea.
Era sufletul lui,tot ce conta.
Ar fi omorat pe oricine se lua de ea.
Si ghici ce? Nici nu-i pasa.

Prin aceasta plecare s-au indepartat...
Iar relatia nu a mai durat.
Intr-o zi ea s-a despartit de el.
Iar el..nu a insistat in niciun fel.
Era convins ca se vor impaca.
Dar nu a mai fost sa fie asa.

Ea a cunoscut alt baiat.
Si spunea ca pe El l-a uitat.
Se vedea..era fericita cu celalalt.
Iar El,suferea neconsolat.
Celalalt era mai bogat decat El.
Un fel de.. "Irinel"
Nu trebuia sa fure pentru ea.
Avea tot ce-i trebuia.
El insa,isi pierduse iubirea.
Si ramasese doar cu dezamagirea.
Sufletul ii era in paragina.
Iar durerea..il macina.

Intr-un tarziu,si-a dat seama.
O smecherise,o facuse sa-si piarda teama.
El chiar o iubea.
Chiar daca o mai insela.


Acum,dupa mult timp trecut.
Amintirile s-au pierdut.
Ea a ramas cu celalalt baiat.
Iar el..are sufletul impacat.
A facut tot ce a putut sa fie bine..
Dar ea,a devenit o tarfa din mandria de sine.

Acum,pe strada,el usor paseste.
Umbla cu alta,dar nu o iubeste.
Si-a invatat lectia,asa e intotdeauna.
Adevarul ei s-a confundat cu minciuna.

Sfarsit !